STANA BUNEA SI HARPA SA FERMECATA

O data la trei ani, Congresul International de Harpa se reuneste intr-o adevarata sarbatoare a muzicii dedicate acestui instrument stravechi, organizat, de fiecare data, in alta tara. Cea de a opta editie a avut loc la Geneva, unde peste 500 harpisti din intreaga lume au evoluat in cel putin 100 concerte si recitaluri, solisti fiind celebritati din domeniu sau tineri laureati ai competitiilor nationale si internationale, acestia din urma gasindu-si reprezentarea in manifestarile derulate sub genericul “Focus on Youth”.

Prezenta unor numeroase ansambluri de harpa si repertoriul divers – de la muzica clasica la jazz sau pop - precum si impresionanta colectie de harpe expusa cu sprijinul Fundatiei Victor Salvi, cursurile de maiestrie, conferintele, standurile cu partituri, intalnirea corespondentilor din toate tarile afiliate Congresului, au constituit puncte de real interes pentru participanti si public deopotriva.

Un segment aparte a fost rezervat “Omagiului marilor maestri ai harpei din secolul XX”, nume celebre precum Lily Laskine, Marcel Tournier sau Phia Bergouth (fondatoarea Congresului) fiind astfel onorate prin interpretari de inalt nivel conferite de catre harpisti de marca. Printre maestrii sarbatoriti cu acel prilej s-au aflat si Joseph Molnar (la 50 de ani de cariera in Japonia) si Liana Pasquali, profesoara mai tuturor harpistilor nostri de cota internationala, nascuta la Fiume-Italia in 10 octombrie 1915, absolventa a renumitei Academii Santa Cecilia din Roma, dar si a Conservatorului din Paris (unde a studiat cu Marcel Tournier), obtinand licenta in 1936 cu Premiul I; in 1946 s-a stabilit in Romania, devenind solista in Orchestra Operei bucurestene, dar si profesor la Conservator, fiind astfel fondatoare scolii noastre de harpa, dar si prima harpista care a concertat la noi, colaborand cu reputati compozitori ai vremii, incurajand creatia originala destinata acestui instrument regal.

In Marea Sala Auditorium, concertul care i-a fost dedicat a avut o incarcatura emotionala cu totul speciala, pentru ca opt dintre fostele sale eleve, care isi desfasoara activitatea fie in tara, fie in SUA, Canada, Belgia, Italia, Anglia sau Bulgaria, s-au reunit intr-un ansamblu care, sub conducerea Ledei Pap-Nagy (stabilita in SUA), au interpretat, in prima auditie mondiala, piesa pe care aceasta a compus-o sub titlul “The magic of the Water”, publicul aplaudand entuziast frumusetea partiturii si interpretarea incarcata de caldura si dragoste pentru minunata artista si profesoara.
Printre componentele insolitului ansamblu s-a aflat si tanara Roxana Moisanu, inca studenta la Universitatea Nationala de Muzica - clasa condusa de prof. univ. Ion Ivan Roncea -, Paula Popa - de asemenea studenta, dar la Academia Regala de Muzica din Londra, dar si Stana Bunea, binecunoscuta solista stabilita, de cativa ani, in Canada, ramanand insa permanent legata de viata noastra muzicala, de spiritul profund romanesc afirmat, si de aceasta data, cu prilejul recitalului care, la invitatia organizatorilor, a inclus in program exclusiv prime auditii mondiale din creatia semnata de Carmen Petra Basacopol (“Anotimpurile”) si Felicia Donceanu (“Balci la Aldebaran”), scrisa special pentru Congresul de la Geneva.

Dupa cum a declarat chiar Stana Bunea, "desi complementare ca expresie, in ambele lucrari am regasit filonul adanc de aur si diamant al gandirii si simtirii romanesti in care eu ma simt mereu acasa si cu care ma identific.
S-au bucurat de mult succes si, spre exemplu, compozitoarea Ann le Baron din SUA (care urmarise si la Praga, in urma cu trei ani, recitalul meu din cadrul editiei a VII-a a Congresului), mi-a cerut permisiunea sa publice o fotografie si o cronica a acestui eveniment. Acum, eu reprezint Canada in calitate de corespondent al Revistei “Harpa” si Romania in ipostaza de interpret, fiind deja notoriu faptul ca plecarea mea de pe teritoriul tarii nu a insemnat si ruperea de realitatile Romaniei".

La Geneva, Stana Bunea a avut, pe langa bucuria reusitei alaturi de cei mai renumiti harpisti ai lumii, si sansa de a gasi, in sfarsit, instrumentul ideal pe care si l-a dorit de multi ani – la standul de prezentare al firmei CAMAC a incercat peste 100 harpe, descoperind “Atlantide prestige”, o harpa din seria cunoscuta sub denumirea de “noua generatie”, beneficiind de “o conceptie de constructie revolutionara, prototipul traditional “Erard” fiind innoit la toate nivelele, fiind mai usoara cu 10-12 kg, ceea ce reprezinta un mare avantaj pentru transportul instrumentului. De altfel, la concertul sustinut in memoria lui Joel Garnier (constructorul acestui tip de harpa), renumita harpista britanica Ann Griffith a ales chiar harpa mea, afirmand ca <<aceasta harpa are suflet>>, ceea ce este greu sa gasesti, pentru ca actualele instrumente se fac din lemn uscat artificial – harpa mea este din lemn uscat natural si este… canadian. La Montreal mi s-a publicat un amplu si splendid articol-portret si am promis ca voi sustine un recital imediat ce voi avea noua harpa, ceea ce s-a si intamplat in 23 noiembrie 2002.”

Succesul Stanei Bunea a fost imens, iar ecourile nu au intarziat sa apara in presa canadiana.

Si daca in Romania nu s-a bucurat cu adevarat de notorietatea pe care ar fi meritat-o, iata ca in Canada si in alte colturi ale lumii, arta sa este apreciata la valoarea reala - poate ca astfel va deveni celebra si in propria tara pentru ca, dupa vechiul obicei al romanilor, un artist trebuie sa fie recunoscut intai in strainatate pentru ca apoi sa observam si noi ca, de fapt, este un mare talent – parca ne-ar fi frica sa ne recunoastem valorile, sa le promovam si mai ales sa incercam sa nu le risipim prin alte locuri unde pleaca tocmai pentru a-si gasi implinirea, purtand insa in suflet amaraciunea ingratitudinii celor “de acasa”.

ANCA FLOREA