[left.htm]
LITTERAE
Multilingual literary magazine
Cum e sa fii scriitor in strainatate de L.M.
In lumea literara romaneasca, unde la tot pasul dai de carti scrise neglijent, de edituri care nu au auzit in viata lor de promovare, de redactori care nu stiu regulile de baza, de scriitori plini de orgolii jenante sau de critici meschini si neprofesionisti, trebuie sa ai o imensa incapatinare pentru a incepe sau a continua sa scrii si sa publici carti. Nimic nu te indeamna spre asta, nici statutul de scriitor, nici cistigul material, nici premiile cu totul jalnice si neoneste. In alte tari lucrurile nu stau insa asa. Chiar daca nicaieri cultura nu e privilegiata material, totusi in tarile civilizate a fi scriitor nu inseamna a fi o persoana ridicola, patetica, inutila. Si asta pentru ca exista o serie de institutii care functioneaza. Am stat de curind de vorba cu Felicia Mihali, prozatoare, fosta jurnalista la “Evenimentul zilei”, emigrata de citiva ani in Canada. Acolo a reusit sa ramina scriitoare. I s-a publicat o carte, a avut succes, urmeaza alte doua si lucreaza acum la a patra. Si-a tradus singura prima carte, dupa un an de master la Universitatea din Montreal, unde si-a perfectionat franceza. Apoi a apelat la ajutorul unei frantuzoaice pentru corecturi. A angajat un corector platit si un stilist. Exista acolo astfel de meserii si de obicei sint practicate in regim freelance. A fost o munca de un an. Apoi a inceput sa trimita printurile la edituri. I s-a acceptat la una dintre cele mai importante edituri din Quebec. Au urmat alte corecturi, de data asta ale redactiei din editura, alte schimbari, de stil, de vocabular, de constructie a frazei. Alte luni. Apoi cartea a aparut. Editura i-a repartizat scriitoarei un agent (scriitorii deja celebri si bogati isi permit agent personal) care i-a trimis cartea la reviste, a informat-o pe autoare despre fiecare recenzie sau cronica aparuta. Acelasi agent al editurii i-a propus cartea la diverse premii si la cele mai multe a fost nominalizata. I s-au organizat lecturi publice, sesiuni de autografe, participari la tirguri de carte. La sfirsitul anului, scriitoarea a primit acasa devizul cu drepturile de autor provenite din vinzari. Si, atentie, era vorba despre un debutant imigrant. Cind auzi asemenea povesti, iti vine pofta de scris carti. Din pacate, pofta trece repede. Sintem inca departe de toate acestea, iar oamenii care ar putea sa faca astfel de schimbari in sistemul nostru editorial sint tinuti pe tusa din motive politice. Iar potentialii scriitori ai Romaniei se indreapta spre alte domenii pentru ca e greu sa fii ridicol o viata intreaga.Copyright © 1996-2003 Evenimentul Zilei
Diaspora
Redactia