Raluca Ion, interviu cu Mircea Cartarescu
Sambata, 14 Iunie 2003
 

Cu toate ca a publicat un numar mare de carti, mai ales dupa 1989, Mircea Cartarescu nu a vindut pina acum decit 70.000 de exemplare. Ar fi vindut mai mult, spune el, daca s-ar fi investit in promovarea lor cit se investeste in “reclama la un pachet de Pampers”. Nimic nou sub soare: si acum, ca intotdeauna, scriitorii se hranesc cu faima, nu cu bani, si unii dintre ei sint multumiti asa. “La ce mi-ar trebui acele milioane de dolari dupa care, de altfel, recunoastem azi oamenii venali din Romania?”, se intreaba autorul.

Te poti imbogati astazi in Romania din literatura?

M.C. Cei care scriu literatura serios n-o fac de obicei ca sa se imbogateasca. Ei produc mai ales bunuri simbolice, platite de asemenea simbolic: nu banii, ci faima e miza scriitorului. E motivul pentru care poti vedea mereu condeieri plini de bani inverzindu-se de invidie pentru gloria vreunui muritor de foame. Nu Cezar Petrescu cel bogat e azi in manuale, ci Camil Petrescu cel famelic. Asta nu inseamna, fireste, ca scriitorul e condamnat la saracie, dar el trebuie sa se astepte la asta in primul rind. Nimic nu-i pierdut insa definitiv: cu putin ghinion se va si-mbogati pin’ la urma...

Cite exemplare ati vindut, dupa revolutie, din carti precum “Travesti”, “Orbitor” I si II, “Nostalgia”, “Levantul”?

M.C. N-am vindut mai nimic in comparatie cu Coelho, A. Nothomb sau altii cu adevarat “de succes”. Cei de mai sus vind probabil intr-o luna, dintr-o singura carte, cam cit am vindut eu din vreo zece carti dupa revolutie: vreo 70.000 de volume, dupa statisticile Editurii “Humanitas”. Dar nu-i invidiez deloc pe primii. Ma consider un om foarte bogat, de vreme ce nu ma pot gindi la vreun obiect pe care sa mi-l doresc. Cit despre succes... il las vedetelor de televiziune, ele chiar au nevoie de el.

Cit ati cistigat dupa lansarea acestor volume?

M.C. Vreti sa ma calce hotii? Nu cred ca e decent sa vorbesc aici de sume si cistiguri. De pe urma acestor carti cred ca mi-am consolidat putin imaginea, am dat citorva oameni incredere in mine. Mai ales al doilea volum din “Orbitor” a putut arata celor ce vor sa vada - fiindca stiu citiva care tin ochii foarte strinsi - ca sint in stare sa merg mai departe in literatura. Abia astept sa-mi inchei trilogia ca sa pot trece la altceva.

Puteti trai decent din literatura?

M.C. Da, am trait decent intotdeauna pentru ca n-am avut pretentii prea mari. Am locuit patruzeci si cinci de ani in cartiere muncitoresti, dintr-un salariu de profesor. Treisprezece ani n-am avut telefon. Am scris mereu in bucatarie, pe un colt de masa. Nu sint elegant, nu sint gurmand, nu ma intereseaza vilele, nici masinile. La ce mi-ar trebui acele milioane de dolari dupa care, de altfel, recunoastem azi oamenii venali din Romania?

Va puteti permite acum lucruri pe care nu vi le puteati permite inainte?

M.C. Porniti de la ideea gresita ca scriitorii cistiga mai ales din carti. De fapt cistigurile, chiar banesti, ale artistilor sint colaterale. Artistul cistiga prin cartile lui in primul rind ceva abstract numit recunoastere. Aceasta e, indirect, si sursa de cistiguri “adevarate”: traduceri in strainatate, burse, ecranizari etc. Abia din acest moment incolo, cind scriitorul capata nume si notorietate, pot veni si banii (sau nu). Dar repet: ei sint colaterali, nu sint un scop, ci o consecinta indepartata a scrisului. Nu dupa “Orbitor” mi-am putut cumpara, in fine, un mic apartament linga Cismigiu, ci dupa bursa DAAD din Berlin, unde am putut pune deoparte o mie de euro pe luna, adica zece salarii ale mele de la Universitate. In ultima vreme insa si cistigurile mele din cartile publicate in Romania s-au mai dezmortit nitel.

Care este reteta pentru a putea vinde bine literatura?

M.C. Ca pentru orice alt domeniu, reclama. Poti fi un geniu si sa nu vinzi nimic. Dar daca se investeste in tine cit in reclama la un pachet de “Pampers”, lumea te va cumpara in delir. Asa sint numeroase glorii de un sezon din literaturile “mari”. E motivul pentru care sa-i spui unui autor ca e de succes inseamna aproape sa-l injuri: in subsidiar il acuzi ca e un mediocru umflat prin publicitate desantata.

Dar pentru a putea vinde literatura postmoderna?

M.C. Trebuie sa publici la “Paralela 45”...

Ati facut vreun compromis pentru a va putea vinde cartile?

M.C. Cititi primele zece pagini din “Orbitor II” si veti avea raspunsul. Trebuie sa nu fii in toate mintile daca vrei sa ai succes la publicul larg scriind asa. Dimpotriva, de-a lungul timpului am renuntat la “priza la public” (din poemele mele, de exemplu) pentru a ma adinci in ceva foarte straniu si deloc usor de digerat. Am scris, in consecinta, pentru cei citiva insi cu stomac bun, pe care-i pot hrani, cum scria cineva, cu hrana tare si nu cu terci.

Pina unde este scrisul o meserie care se poate invata?

M.C. Pina la genunchiul broastei.

Cum poti deveni un poet sau prozator bun?

M.C. Fiind deja. In arta asta nu poti ajunge undeva daca n-ai fost acolo dintotdeauna. E motivul pentru care cei mai multi autori pur si simplu n-au nici o sansa...

Cum arata un poet sau prozator prost?

M.C. De obicei, arata a poet sau a prozator. In domeniul asta, aparentele insala aproape intotdeauna. Mergeti in orice oras al patriei si veti gasi o mina de genialoizi locali care arata si se poarta “ca scriitorii”. Cum isi imagineaza ei ca trebuie sa fie acestia: alcoolici, dezabuzati, absconsi, cu “dor de Nichita”, plini de ura pentru “impostorii” care au ajuns cunoscuti... Sau, dimpotriva, intelectuali, rafinati, grizonati, imediat cu Lacan sau Derrida pe virful limbii... Sint mai multe specii de scriitori prosti. Pe cei buni ii poti distinge, de obicei, prin faptul ca arata a orice altceva, dar nu a “autori”.

Cartarescu altfel

Pentru ca nimeni nu poate trai doar in carti,  i-am pus lui Mircea Cartarescu si citeva intrebari legate de Romania reala, nu doar despre cea literara.
Cine-i mai bun pentru Romania? Iliescu sau Nastase?

M.C. Intre cei doi il aleg fara ezitare pe Traian Basescu.

Este suficient votul uninominal pentru reformarea clasei politice?

M.C. Clasa politica romaneasca e ineficienta si corupta de doua sute de ani. Ce sa schimbe un biet detaliu tehnic?

Credeti ca procurorul Panait a fost “sinucis”?

M.C. Nici vorba, a vrut si omul sa vada daca stie sa zboare!

Care-i mai bun, capitalul strain sau cel autohton?

M.C. Cel care-ti umfla buzunarele.