[left.htm]

LITTERAE
Multilingual literary magazine

ANA OLOS

INTERVIU PRIN E-MAIL CU EUGEN GIURGIU, SINGURUL SCRIITOR DE ORIGINE ROMÂNÃ MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR CANADIENI

Ana Olos: Din biografia dumneavoastrã, a cãrei schiÛã am gãsit-o în DicÛionarul scriitorilor români din Statele Unite Õi Canada a d-lui Aurel Sasu, rezultã cã, de-a lungul vieÛii, aÛi iubit douã muze Õi aÛi slujit douã arte; care a fost mai aproape de inima dumneavoastrã, muzica sau literatura?

E. Giurgiu: Le-am practicat pe amândou| din copil|rie, nu pentru c| mi-ar fi pl|cut la fel de mult (c|rui copil îi place oare s| scârÛâie la vioar| dou| ore pe zi, în fiecare zi,) ele fiind atât de diferite. Cântatul la vioar| nu-Ûi d| satisfacÛii decât dup| ce reuÕeÕti dup| ani de studii Õi de game, s| încropeÕti o melodie, care s| nu-i fac| pe câinii din vecini s| urle. Basmele Õi poeziile în schimb, ascultate sau citite, încânt| pe oricine imediat. Nu trebuie s| faci nici un efort, ci doar s| asculÛi Õi s| visezi. LecÛiile de vioar| sau de pian erau un chin chiar Õi pentru muzicieni geniali ca Beethoven sau Brahms. Nu Õtiu dac| Mozart care la cinci ani cânta la vioar| destul de bine, studia cu pl|cere. B|nuiesc c| nu. AÕ putea spune c| am pornit pe dou| c|r|ri diferite spre muzic| Õi spre literatur|, iar când ele s-au întâlnit, am preferat literatura. Chiar dac| o bun| parte din viaÛ| mi-am câÕtigat traiul ca muzician, fie cântând la vioar| în diferite orchestre, fie ca profesor de vioar|, sau ca activist muzical, (secretar muzical la Teatrul T|nase, secretar muzical la Electrecord, Director Artistic la Opera Român|) literatura a fost tot timpul preocuparea mea de zi cu zi. De când m| Õtiu am cump|rat c|rÛi, am împrumutat dela biblioteci c|rÛi, am citit tot timpul, încât azi pot spune c| puÛine c|rÛi de valoare nu mi-au trecut prin mân|.

A.O. V-aÛi nãscut în Ardeal, la Iara, nu departe de Cluj. În ce fel a influenÛat acest spaÛiu iniÛial traiectoria existenÛei dumneavoastre? Sã citim în amintirile lui Timotei Dumbravã din romanul Ewoclem aluzii la sau chiar amintiri din adolescenÛa dumneavoastrã?

E. G. Mi se pare destul de curios c| pân| în ziua de azi când m| gândesc la ‘acas|’ m| v|d pe valea Ierii, de unde am plecat la trei ani, ca s| revin dup| dou|zeci de ani ca asistent farmacist pentru trei luni. Deci am tr|it în Iara doar trei ani si trei luni, dar peisajul muntos Õi valea Ierii, drumul Õi calea ferat| ce duce dela Turda la Câmpeni, mi-au r|mas un fel de refigiu sufletesc, casa inimii mele de ardelean plecat în lume. Am tr|it în BucureÕti timp de dou|ci de ani dar nu BucureÕtiul e casa mea. Nu mai Õtiu care sunt amintirile lui Timotei Dumbrav|, dar s| nu uit|m c| eu nu sunt El. Timotei Dumbrav| este un personaj fictiv. Eu nu am predat franceza nic|ieri Õi niciodat|. Spun asta pentru c| la un moment dat o cititoare mi-a reproÕat c| aÕ fi predat limba francez| f|r| s| fiu calificat. Când am întrebat-o de unde Õtie, mi-a r|spuns ca a citit romanul Ewoclem. Mi se pare destul de ciudat c| unii cititori confund| un personaj cu autorul c|rÛii. Poate pentru c| romanul meu e scris la persoana întâia.

A.O. De ce aÛi pãrãsit Clujul, unde aÛi urmat simultan Facultatea de Litere Õi Filosofie Õi Conservatorul, fiind în acelaÕi timp violonist la operã, ca sã vã stabiliÛi dupã absolvire la BucureÕti? EraÛi mânat, ca eroul romanului dumenavoastrã, de o neliniÕte, un dor de ducã, sau de dorinÛa de "actualizare" - cum se spune azi - a potenÛialului creator într-un context mai larg decât cel al provinciei?

E.G. Nu, nici vorb|. Nu eram conÕtient de nici un potenÛial creator, ci pur Õi simplu încercam s|-mi tr|iesc viaÛa aÕa cum se putea pe vremea aceea, când eram s|rac, dezorientat Õi singur. Salarul de la Oper| abia îmi ajungea s| duc o viaÛ| pe care acum, privind înapoi, aÕ numi-o mizer|. S-a întâmplat ca mâna mea dreapt| s|-mi fac| necazuri Õi s| m| doar|. Doctorul Operei mi-a spus c| suf|r de o cramp| profesional| Õi c| ar fi bine s| nu mai cânt la vioar| timp de un an de zile. Întâmplarea f|cu un miracol. MarÛian Negrea, compozitor bine cunoscut pe-atunci, profesor la Conservatorul din BucureÕti, aflându-se în Cluj, auzi de necazurile mele. La Oper| nu mai aveam ce c|uta Õi nu-mi puteam g|si nic|eri un post. Mi-a recomandat s|-mi ofer serviciile Comitetului pentru Art| si Cultur| din BucureÕti, unde Õtia el, se caut| muzicieni dispuÕi s| devin| funcÛionari. Am trimis o scrisoare unei prietene din Capital|, care a g|sit un post bun pentru mine, ca inspector al instituÛiilor muzicale, in cadrul Comitetului penru Art|, care era de fapt un fel de minister mai mic. AÕa am ajuns din nou în BucureÕti, unde mai locuisem un an, ca elev la Colegiul Sf. Sava.

A.O. Ce anume v-a determinat sã pãrãsiÛi Ûara într-un moment când se pãrea cã aveaÛi o poziÛie destul de avantajoasã în lumea muzicalã din BucureÕti, fiind director artistic al Operei Române ?

E.G. Problemele mele nu erau materiale. Vreau s| spun c| nu eram nemulÛumit de aspectul financiar al vieÛii mele din acea perioad|, deÕi în realitate nu era ceea ce p|rea. Eram nevoit s| lucrez cu ceeace se numea pe atunci o jum|tate de norm| ca profesor de vioar| la Liceul Muzical Nr.2, iar soÛia mea preda la Õcoala de coreografie o norm| Õi jum|tate, pentru ca s| ne Ûinem zilele la un nivel acceptabil. TotuÕi în comparaÛie cu amicii mei, o duceam bine, mai ales c| Opera îmi punea la dispoziÛie un automobil Õi un Õofeur, de care m| foloseam Õi în afara serviciului. Ceea ce era perfect legal. Dar s-a întâmplat ca în timpul turneului la Paris, doi dintre balerinii Operei, s| "prefere libertatea" Õi s| ceara azil politic. Vina era a noastr|, a directorului general Mihai Brediceanu Õi a mea, pentru c| nu am vegheat ca angajaÛii instituÛiei s| aib| un nivel politic ridicat la nivelul dela care a prefera o Ûar| capitalist| Õi decadent| ca FranÛa, unei Û|ri socialiste ca scumpa noastr| patrie, s| apar| un act de înalt| tr|dare. Prietenul meu Bredicenu acuzat public de lips| de vigilenÛ| revoluÛionar|, Õi-a dat demisia, dup| zece ani de activitate extrem de merituoas|. Mie mi s-a oferit un post de director al Operei din Cluj, sau IaÕi, sau chiar s| r|mân pe loc, ca director general, cu condiÛia ca la preluarea conducerii s| arunc o vorb| dou| despre greÕelile politice ale prietenului meu. Am refuzat pentru c| într-adev|r Opera Român| c|p|tase sub conducerea lui un prestigiu naÛional Õi internaÛional ne mai atinse niciodat|. Nu m| puteam vedea preluând un post printr-un act de neloialitate faÛ| de un prieten. MenÛionez c| nici unul dintre noi nu era membru de partid astfel încât puteam amândoi s| fim acuzaÛi de ignoranÛ| politic|. Culmea e c| în timpul acestor pertract|ri, s-a anunÛat oficial c| baletul Operei Române a câÕtigat premiul întâi Õi medalia de aur la concursul internaÛional dela Paris. Aceasta era o mare cinste pentru Opera Român| pentru c| deveneam dintr-odat| cea mai bun| formaÛie de balet din Europa, chiar dac| piedusem doi balerini f|r| nivel politic. Am încercat s|-l conving pe Brediceanu s| revin| asupra hot|rârii lui, dar se simÛea atât de jignit Õi de revoltat pentru afrontul ce ni se f|cuse încât a refuzat. F|r| nici o formalitate, am abandonat Opera. Pur Õi simplu am renunÛat la a mai c|lca în incinta instituÛiei iar dup| câteva luni am plecat intr-o c|l|torie în America, invitat la o veriÕoar| din Detroit.

EraÛi prea tân|r| ca s| v| amintiÛi c| în 1968 partidul f|cea un experiment, acordând vize de plecare în Û|ri occidentale. Experimentul nu a reuÕit, pentru c| din autobusul cu destinaÛia Viena, nu s-a reîntors decât Õoferul. Mi s-a dat uÕor viza pentru USA. Odat| ajunÕi în America, (eram cu soÛia mea Yolanda) am fost sf|tuiti s| nu fim naivi Õi s| ne reîntoarcem. In acelaÕ timp se petrecea în România preg|tiri de ap|rare a Û|rii contra unei presupuse invazii din partea Rusiei. Nu eram preg|tiÛi s| renunÛ|m la România, Õi din motive sentimentale dar Õi pentru c| eram trecuÛi de 40 de ani Õi nu îndr|zneam s| ne lu|m viaÛa dela început. TotuÕi pâm| la urm| raÛiunea a învins. Am cerut azil politic în Canada unde fusesem invitaÛi de un prieten din copil|rie, dl P|t|ceanu. Astfel încât nu am decis Õi nu am preferat o alt| Ûar| ci am fost împins de împrejur|ri.

A.O. De ce aÛi ales sã vã stabiliÛi tocmai în Canada, deÕi aÛi fãcut studii Õi în Statele Unite? Vi s-a pãrut mai în conformitate cu convingerile dumneavoastrã politice o Ûarã care pãstra încã legãtura cu un spirit european conservator?

E.G. Nu aveam convingeri politice, nu-mi pl|cea politica Õi nu Õtiam c| în Canada domnea un spirit european conservator. Pur Õi simplu aÕa s-a întâmplat. Studii în USA am f|cut mult dup| ce m| stabilisem în Canada, mânat de curiozitate Õi de necesitatea de a-mi echivala studiile din România. Am lucrat la început ca muncitor necalificat la o fabric| de produse electronice, apoi am predat lecÛii de ghitar| într-un grup de conservatoare particulare Õi abia pe urm| am reuÕit s| obÛin un post destul de bun, consilier al comisiei Õcolare catolice, pentru probleme de muzic|.

A.O. Ce v-a ajutat mai mult în adaptare: muzica, limbile strãine pe care le cunoÕteaÛi, anumite deprinderi culturale însuÕite în contextul multicultural ardealean sau altceva ?

E.G. Muzica. DeÕi cunoÕteam limba englez|, ba chiar Õi tradusesem Õi publicasem în România câteva traduceri, cunoÕtinÛele mele erau pur teoretice. ÎnÛelegeam foarte bine tot ceea ce citeam dar nu înÛelegeam limba vorbit|, decât cu mare dificultate. Apoi mai era Õi un alt impediment. Luasem lecÛii de englez| dela Wendy Noica, soÛia filozofului, n|scut| Õi crescut| în Anglia Õi deci avea un accent britanic foarte pronunÛat, ceea ce m| f|cea s| nu înÛeleg limba vorbit| de canadieni. Am urmat timp de o lun| cursuri de limb| englez| oferite de guvern noilor veniÛi dar dificult|Ûile au continuat. Problema cea mare a vorbitorilor de limbi latine este modul totalmente diferit de a forma cuvintele în englez|. Noi suferim de un exces de pronunÛie, articul|m fiecare sunet cât se poate de distinct, în timp ce specificul limbii engleze este acea cântare neîntrerupt| în care cuvintele curg din unul în altul f|r| întreruperi marcate. Am înc| dificult|Ûi cu limba englez| vorbit|, dup|, iat|, 36 de ani. În privinÛa contextului cultural, convieÛuirea cu alte naÛionalit|Ûi caracteristic| Ardealului, m-a ajutat s| m| integrez foarte uÕor în societatea canadian|.

A.O. Care a fost contribuÛia comunitãÛii româneÕti din Toronto la integrarea dumenavoastrã în noua Ûarã? Exista acea familie primitoare de români Õi reîntâlnirea cu un prieten de acasã, aÕa cum apare în Ewoclem? Dar cazul scriitorului urmãrit de agenÛii regimului CeauÕescu Õi "executat" de ei? Se putea întâmpla aÕa ceva Õi în Canada, sau, aÕa cum sunã "Avertismentul" de la începutul romanului, "orice asemãnarea cu persoane Õi situaÛii reale nu poate fi decât fortuitã"?

E.G. Comunitatea româneasc| din Toronto în acea perioad|, era format| din foÕti legionari, foÕti militari în armata german|, câÛiva refugiaÛi politici, nu prea unitar| Õi nici de nivel cultural apreciabil. Din 1947 Õi pân| la sosirea noastr| în Canada, din România comunist| sosiser| doar trei familii. Mai existau câteva familii de români veniÛi din alte provincii, descendenÛi ai unor imigranÛi din anii premerg|tori r|zboiului. Nu am fost primiÛi cu braÛele deschise pentru c| se Õtia c| din Ûar| nu pleac| decât cei c|rora li se face o favoare de c|tre guvern, în schimbul unor servicii: informaÛii. Nu erau la curent cu ultimile stadii ale politicii partidului Õi ne suspectau de spioni, mai ales c| soÛia mea era pe jum|tate rusoaic| ceea ce se aflase nu Õtiu cum. E fapt autentic c| un jurnalist român a fost asasinat de agenÛi ai securit|Ûii, chiar aici la Toronto. Restul e ficÛiune.

A.O. Cum se face cã scrieÛi literaturã tot în limba românã, deÕi reluarea studiilor în englezã la Toronto, apoi doctoratul la universitatea Columbia, la fel Õi cariera ulterioarã în Canada anglofonã, toate atestã incontestabile cunoÕtinÛe de limbã englezã ?

E.G. Am sris câteva povestiri în englez| dar nu m| simt acas| decât în limba român|. Am scris numeroase eseuri Õi lucr|ri academice în limba englez|, dar proza artistic|, cu adev|rat literar|, cu coloritul caracteristic zonei Õi nivelului cultural al personajelor, mi-e aproape imposibil de realizat. Nu pot concura în crearea personajelor cu un scriitor n|scut in Canada, a c|rui limb| matern| e engleza Õi a c|rui percepÛie a lumii, e tipic canadian|.

A.O. Care sunt scriitorii canadieni pe care i-aÛi tradus în româneÕte Õi de ce tocmai ei au fost aleÕi?

E.G. In primul rând trebuie s| spun c| am o mare admiraÛie pentru Lucy Maud Montgomery, prima mare sciitoare canadiana, creatoarea unui personaj cunoscut Õi iubit în 19 Û|ri, Anne of the Green Gables. Am tradus cartea ei cu mare pl|cere. A fost tip|rit| dup| multe peripeÛii de editura Allfa din BucureÕti dar se pare c| nu a avut succes. Preupun c| nu din cauza valorii artistice a c|rÛii ci din pricina slabei publicit|Ûi. Cine a citit cartea nu o mai uit| niciodat|. Am tradus apoi pentru uz local, proze scurte de Margaret Atwood, dup| p|rerea mea Õi nu numai a mea, cea mai cunoscut| Õi apreciat| scriitoare canadian| contemporan|, care a susÛinut Õi continu| s| susÛin| revista Litterae. Am mai tradus câte ceva din alÛi sciitori canadieni cum ar fi Mavis Gallant Õi alÛii de care nu-mi mai aduc aminte. Subliniez c| literatura candian| este foarte bogat| Õi foarte variat|. Are un anumit specific pe care l-aÕ numi farmecul am|nuntului dar nu e locul s| vin aici cu explicaÛii.

A.O. Cum aÛi deveniti membru al Uniunii Scriitorilor Canadieni? Înainte de plecarea din Ûarã, fuseserãÛi membru al Uniunii Scriitorilor de la noi?

E.G. Înainte de a pleca din Ûar| nu am fost membru al Uniunii Scriitorilor Români. Urma s| fiu acceptat în toamna anului 1968, recomandat de DoinaÕ, M|rgeanu, Ali. Ôtef|nescu. Dar nerevenind în Ûar|, totul a c|zut balt|. În Canada nici prin cap nu-mi trecea s| cer acceptarea mea în Uniunea Scriitorilor, pentru c| Õtiam c| e foarte greu s| fii admis, dar am fost îndemnat de cititorii revistei Litterae dintre care unii erau scriitori consacraÛi Õi membri fondatori ai Uniunii. Mi-am înaintat documentele Õi am fost acceptat. Am lucrat un timp în Consiliul Afacerilor Externe, sub conducerea celebrei scriitoare Myrna Kostash. Un timp am luat parte activ| la treburile Uniunii dar mai târziu, vârsta Õi grijile revistei mi-ai scurtat timpul liber

AÕ fi dorit desigur s| fiu primit Õi înUniunea Scriitorilor Români, dar ei nu au email iar ca s| scriu Õi s| aÕtept s| mi se r|spund|, mai bine nu. În general este foarte greu de comunicat cu instituÛiile din România, aÕa cum am spus în articolul publicat nu de mult în România Literar|.

A.O. Care a fost experienÛa dumneavoastrã ca editor de revistã în Canada?

E.G. AÕ spune c| a fost foarte instructiv|. În 1994 revista avea acelaÕ nume dar era scris| numai în limba român| Õi ap|rea lunar, tip|rit| pe hârtie, cu coperte frumoase, cu conÛinut original românesc Õi traducei din scriitori din toat| lumea. Nu am avut destui abonaÛi ca s|-mi pot acoperi chieltuelile deÕi s-au scris cronici Õi aprecieri foarte l|udabile, unele chiar prea l|udabile. Litterae a fost considert| mult| vreme de c|tre foruri internaÛionale ca cea mai frumoas| Õi cea mai bun| revist| litrerar| româneasc| din lume. La Sorbona, la VarÕovia, la Newyork, în Australia, în Japonia, servea ca material auxiliar la catedrele de limbi romanice. Am avut un lung schimb de scrisori cu un profesor japonez care susÛinea c| limba român| are 30 la sut| cuvinte turceÕi. TotuÕi num|rul abonaÛilor a r|mas mic. Dup| ce am pierdut cca patruzeci de mii de dolari Õi dup| ce guvernul român a refuzat s|-mi acorde o subvenÛie cât de mic|, am aceptat propunerea dnei Sanda GolopenÛia de a-i ceda revista întregime cu condiÛai ca dânsa s| continue publicarea ei în USA, unde erau mai multe Õanse de a fi sprijinit| financiar. Din p|cate dna GolopenÛia nu a izbutit s| p|streze nivelul calitativ al revistei. A publicat un singur lamentabil dup| care a renunÛat. Un an mai târziu, la îndemnul unor foÕti colaboratori, am lansat în Internet "Litterae, multilingual literary magazine" ca versiune electronic|, în englez|, francez|, german|, italian|, latin|, român| Õi spaniol|.

A.O. Ce v-a determinat sã publicaÛi mai apoi o revista "multilingvã"

E.G. Cred c| am r|spuns deja mai sus la întrebarea aceasta. AÕ mai ad|uga doar c| socoteam ca o datorie de onoare s| public lucr|rile confraÛilor canadieni, de diferite naÛionalit|Ûi. Am g|sit aspecte comune literaturilor menÛionate mai sus, tr|s|turi care apropie Õi definesc arta literar| dincolo de graniÛele politice.

A.O. Când aÛi revenit în Ûarã pentru prima oarã Õi ce speranÛe nutreaÛi? S-au confirmat aceste speranÛe?

E.G. Nu am revenit niciodat|, deÕi mi-e dor de locurile copil|riei mele, cum zice Creang|. Înainte de 1989 nu voiam s| risc o ciocnire cu autorit|Ûile lui CeauÕescu. Dup| 1989, plin de entuziasm la început, m-am l|murit curând c| Ûara mea nu mai exist| decât în aminirile mele. PuÛinele rude sau prieteni, tr|iesc în condiÛii de penurie incredibil|, în unele cazuri la nivelul lumii a treia. Apoi modul de a gândi, necinstea, racilele adânci ale mentalt|Ûii comuniste, lipsa de politeÛe, ignoranÛa, mitoc|nia de care m-am izbit în încerc|rile mele de a stabili contacte, m-au dezgustat peste m|sur|.

A.O. AÛi verificat dacã vi s-au pãstrat în biblioteci cãrÛile publicate înainte de plecarea din Ûarã?

E.G. Nu cred c| s-au p|strat, dar nu am verificat pentru c| nu m| intereseaz|. Nu am cu ce s| m| laud în privinÛa asta.

A.O. În afarã de cronica favorabilã a doamnei Grete Tartler la Ewoclem, publicatã în România literarã, Õi comentariile din dicÛionarul lui Aurel Sasu, au mai fost Õi alte reacÛii la Ewoclem Õi volumul de nuvele Biserica arsã?

E.G. Da, puÛine. DoinaÕ a publicat undeva ceva, despre care mi-a scris dar nu mai Õtiu unde Õi ce. Apoi, un critic literar din Arad sau TimiÕoara, poate dl Bucur a scris o cronic| foarte favorabil|, asemn|ndu-mi povestirile cu scrierile lui Bulgakov. Am un mare cusur, care mi-a produs foarte recent mari neajunsuri. Simt o pornire instinctiv| de a m| debarasa de lucrurile de prisos sau de cele p|strate din vanitate. Arunc tot ce mi se pare c| nu merit| s| fie p|strat. D|un|zi am aruncat la coÕ o list| de adrese ale unor martori la recentul meu accident de automobil. Alerg înc| dup| adresele lor Õi nu dorm noaptea de necaz. DoinaÕ mi-a trimis num|rul din România Literar| cu articolul dnei Tartler. Nu-l mai am. Arunc c|rÛi pe care Õtiu c| nu le voi mai r|sfoi niciodat|. Din fericire, a ap|rut o doamn| mare cititoare Õi îi d|ruiesc c|rÛile de care vreau s| m| descotorosesc.

Scriitorul Stephen Henigham, care Õtie româneÕte, mi-a trimis un email plin de elogii. Revista Sabine din USA, mi-a publicat trei povestiri în englez| Õi un articol laudativ, urmat de un interviu, acum trei sau patru ani.

A.O. CredeÛi cã destinul dumneavoastrã de scriitor ar fi fost altul dacã nu plecaÛi din Ûarã?

E.G. Da, f|r| îndoial|. AÕ fi devenit o lichea ca prietenul meu Titus Popovici sau un martir ca Paul Goma

A.O. Pe care dintre scriitorii români îi consideraÛi "soul-mates" Õi în ce "trend" ar trebui sã fiÛi clasificat?

E.G. Socot c| R|zvan Petrescu, mult mai tân|r decât mine, mi-e cel mai apropiat ca poziÛie artistic| în privinÛa amestecul de vis Õi realitate. Mircea C|rt|rescu, succesul num|rul unu al literaturii contemporane, mi se par prea liric, prea poet Õi prea puÛin prozator. Viziunea lui asupra realitaÛii este exagerat de poetic|. Mi se pare c| el este un vrednic urmaÕ al lui Ionel Teodoreanu. R|zvan Petrescu pe e alt| parte, are o bun| doz| de umor în ceea ce vede Õi ceece interpreteaz| din realitate. Nu se ia prea în serios Õi în asta const| farmecul prozei sale. Sunt desigur mulÛi alÛi prozatori talentaÛi în România, dar nu-i cunosc. Nu Õtiu în ce "trend" aÕ putea fi clasificat Pe de alt| parte nu prea cred în clasific|ri. Am naivitatea s| socot c| sciitorii sunt unici, întocmai ca oamenii de rând. Exist| desigur asem|n|ri, care adesea sunt cam forÛate ca s| intre în aceiaÕi oal|, mai ales din motive educative. Simplific|m lumea ca s-o putem micÕora Õi înÛelege la nivelul nostru mintal.

A.O. La ce lucraÛi acum? Ce alte proiecte aveÛi? Când credeÛi cã veÛi reveni în Ûarã?

E.G. Lucrez la finisarea unui al treilea volum din romanul MoÕtenitorii. Dar nu Õtiu dac| am s|-l duc pân| la cap|t. Cele dou| volume premerg|toare, deÕi indpendente, zac în sertar, la fel ca Õi volumul de povestiri "ProÕtii.". Nu v|d ce editur| din România ar fi dispus| s| le publice. Am auzit c| în România li se cer autorilor un avans b|nesc. Mi se pare o apuc|tur| înjositoare pentru scriitori. Ei sunt cei ce gândesc, cei ce ne reprezint|, cei care zugr|vesc modul de viaÛ| al epocii, sufletul naÛiunii, spiritul dominator al perioadei, ideile c|l|uzitoare, etc. S| li se cear| bani ca s|-Õi publice lucr|rile e o ruÕine naÛional|. Deaceea nu cred ca voi reveni în Ûar| decât chiemat ca s-o ajut. Noi, diaspora, nu suntem bine priviÛi de c|tre fraÛii noÕtri din Ûar|.

A.O. Ce înseamnã sã fii român în Canada sau vã simÛiÛi pur Õi simplu candian de origine românã? Ce credeÛi despre identitatea dublã (hyphenated) sau multiplã?

E.G. Dup| p|rerea mea, timpul unei pronunÛate conÕtiinÛe naÛionale a cam trecut. Cel puÛin în Û|rile civilizate, cele din G7. A afirma în America sau în Canada c| eÕti român sau spaniol sau ungur Õi a te bate cu pumnul în piept de mândrie, ar p|rea un gest absurd, ridicol. Pentru c| se accept| tacit Õi pe plan general c| oamenii sunt egali Õi c| nici o naÛiune nu este mai valoroas| decât alta. De altfel nu am auzit niciodat|. Recent a ap|rut în FranÛa o carte cu titlul ‘200 de ani de imigraÛie.’ Autorul demonstreaz| c| în prezent 65 % din populaÛia FranÛei descinde din imigranÛii ultimilor dou| secole. Nici chiar Galii, str|moÕii oficiali ai francezilor, nu sunt b|ÕtinaÕi. Au venit de peste Rin. Ca Õi Francii. Ca Õi Anglo-Saxonii din Anglia. Ca Õi Italienii veniÛi de peste m|ri Õi Û|ri, aÕa cum povesteÕte Virgil. Ca s| nu menÛionez Statele Unite Õi Canda.

Penru Û|rile mici se pare c| a fi mândri de originea lor este o chestiune de biologie-social|. Au nevoie s| cread| în superioritatea lor pentru a reuÕi s| supravieÛuiasc| evitând amestecul cu alte etnii considerate inferioare. Nu cred în identitatea dubl| sau multipl|. Suntem indivizi unici, cu profilul nostru uman Õi nu naÛional, cu cet|Ûenia statului în care locuim, indiferent unde ne-am n|scut Õi de unde Õi când am venit. Da, sunt canadian de origine român|, dar cui îi pas|? Pe cine-l priveÕte? Ôi ce conteaz|? UitaÛi-v| la manifestÛiile de strad| din Paris. Musulmani, cu miile, strig| Õus Õi tare: "Nous sommes des Francais." Când te uiÛi la ei nu-Ûi vine s| vrezi În spatele manifest|rilor naÛionaliste sunt întotdeauna motive politice. Cineva are de câÕtigat, teritorii, putere, avere, importanÛ|, influenÛ|, etc.

A.O. Ce credeÛi despre gobalizarea mult pomenitã? Îl vedeÛi ca "satul global" al lui McLuhan sau ca "oraÕ universal"?

E.G. Socot c| se discut| mult prea mult despre globalizare, ca Õi cum ar fi ceva ce dac| ne place o accept|m, dac| nu o respingem. E ca Õi cum oamenii evului mediu ar fi discutat în contradictoriu dac| s| intre în RenaÕtere sau s| r|mân| în Evul Mediu. Globalizarea, vrem sau nu, e bun| sau e rea, vine peste noi. Cum spunea cineva: ast|zi, dac| un marinr str|nut| în Spania,o c|lug|riÛ| din Calcuta începe s| se roage pentru el s| nu fac| grip|. În cazul acesta, cu o tehnic| a informaÛiei atât de rapid|, ne afl|m toat| omenirea intr-o reÛea de date, aceleaÕi pentru toÛi, care nu pot s| nu ne influenÛeze viaÛa. Apoi, r|spândirea bunurilor, cam aceleaÕi pentru toat| lumea, ne face s| uniformiz|m gusturile, s| renunÛ|m la particular de dragul universalului. Se aud plângeri ca pierderea specificului naÛional, a tradiÛiei culturale, a folclorului, a frumoaselor dansuri populare, etc. P|i dac| specificul naÛional este minciuna, corupÛia, hoÛia, nu v|d de ce s| le regret|m. România aspir| s| fie primit| în Consiliul Europei. Asta înseamn| s| renunÛe la o legislaÛie dep|Õit|, s| adopte a alt| atitudine faÛ| de guverne, faÛ| de justiÛie, faÛ| de n|ravurile moÕtenite dela o structur| social| care le încuraja; individul s| devin| unitatea primordial| în politic|, s| d|râme supremaÛia grupului social asupra mentalit|Ûii individuluii, cu un cuvânt s| asigure libertatea cet|Ûeanului de rând. AÕ numi procesul acesta ‘europenizare’ ca un prim pas spre globalizare. Ar fi de dorit ca elita intelectual| s| dea tonul, s| înceap| propria sa europenizare, individual, s| devin| un model de civilizaÛie Õi de bune maniere. Dar suntem înc| departe de aÕa ceva. Desigur sunt excepÛii ceea ce m| face optimist. DesfiinÛarea graniÛelor Õi a restricÛiilor vamale, ar putea s| stânjeneasc| unele activit|Ûi economice, dar societatea european| se va adapta prin ajustarea legislaÛiei la noile condiÛii sociale Õi economice pentru c| nu va exista o alt| alternativ|. Comunismul urm|rea o globalizare forÛat|, impus| de Moscova, exprimat| voalat în lozinca ‘proletari din toate Û|rile uniÛi-v|.’ De ce n-au s|rit în sus intelectualii francezi, când pe str|zile Parisului n|tângii conduÕi de Marchais Õi de Mitterand, cântau intenaÛionala? Ast|zi FranÛa se teme de globalizare ca de o strategie Õireat| a Americii cu scopul de a domina lumea. Politicienii francezi Õi amicii lor, socot c| globalizarea este un curent organizat Õi evitabil, promovat în mod conÕtient de americani. Nu e evitabil aÕa cum capitalismul nu a fost evitabil. Progresul nu e evitabil Õi nici nu e de dorit s| fie. Nu America, nu poporul american îi împinge pe tinerii din lumea întreag| s|-l admire Õi s|-l zeifice pe Michael Jackson, care f|r| s| vrea Õi f|r| s| Õtie este un factor de unificare a prostului gust, Õi ca atare contribuie la uniformizare, la globalizare. Cine îi împinge pe tineii ruÕi, români, polonezi, francei, germani s| aplaude formaÛiile de rock-and-roll, chiar de cel mai coborît nivel. Exist| o tendinÛ| general| de a imita ceea ce vine din America, mai ales aspecte proaste, dar aceasta nu e organizat| conÕtient în mod voit de c|tre americani. V| amintiÛi de nebunia ce cuprinses tineretul care nu concepea s| nu poarte blue-jeans? E Õi acesta un aspect al globaliz|rii. Dac| toÛi ne îmbr|c|m la fel, ascult|m aceiaÕi muzic|, urm|rim la TV aceleaÕi canale, mânc|m aceiaÕi mâncare, (am v|zut la Paris o amuzant| încercare de a evita americanismele. La un chioÕc se vindeau "des chiens-chauds" nu hot-dogs) devenim un singur mare popor universal, care vorbeÕe cu prec|dere engleza. Dar pân| atunci mai e. Exist| înc| antropofagi, despotism, teroare, foamete. Globalizarea va cuprinde o foarte mic| parte a omenirii.

A.O. Care sunt Õansele pe care le vedeÛi pentru România de mâine?

E.G. Nu foarte bune. Dup| 15 ani de democraÛie "original|," vorba lui Iliescu, suntem departe de visul multor intelectuali români, care întrez|reau o refacere rapid| a României. O nou| generaÛie, crescut| în alte condiÛii, de dasc|li bine remuneraÛi, dup| alte manuale Õcolare, ar realiza poate acest vis pe care m|rturisesc c| l-am avut Õi eu. SperanÛa mea o constiute profesorii, înv|Û|torii, universit|Ûile. Atâta vreme cât un profesor universitar este mai prost pl|tit decât un polÛist sau un ofiÛer, nu se poate face nimic. Viitorul poporului României depinde de cei care îl educ|.

 

PAGINA ROMANEASCA